- Izvorul Muntelui

Go to content

Main menu

1.Bicaz
Oraşul Bicaz se întinde pe 148,9 de kmp, având în prezent şi patru sate componente. Cu o vechime de peste 400 de ani, Bicazul este  menţionat prima dată într-un hrisov din 12 august 1611, de la Constantin Movilă Voevod,  în care este amintit  ca sat format pe moşia Mănăstirii Bisericani, iar începând cu 1884 trece în stăpânirea Domeniului Coroanei, aici construindu-se o reşedinţă regală, care astăzi este sediul primăriei oraşului Bicaz.
Dezvoltarea localităţii a început în 1951 odată cu construcţia barajului pe lacul de acumulare Izvorul Muntelui, cunoscut şi ca Lacul Bicaz, iar la data de 27 august 1960, Bicazul este declarat oraş.
Bicazul reprezintă principalul punct de acces spre masivul Ceahlău sau spre celelalte obiective turistice din zonă: Peştera Toşorog (24 km), Peştera Munticelul (26 km), Cheile Bicazului şi Cheile Şugăului (25 km), Lacul Roşu (37 km), Poiana Teiului şi Valea Tarcăului, ruinele Palatului Cnejilor sau Mănăstirea Buhalniţa (ctitorită în 1627), staţiunile Durău sau Borsec. Tot aici trebuie menţionate  barajul şi Lacul Izvorul Muntelui.
Muzeul de istorie din Bicaz este găzduit în fostul sediu al teatrului "Ion Kalinderu", denumit astfel după cel care fost administratorul Domeniilor Coroanei. Construită la începutul secolului al XX –lea, clădirea muzeului este înscrisă ca monument istoric. Expoziţia permanentă a muzeului de istorie şi etnografie este structurată pe trei spaţii distincte care ilustrează istoria monografică a Văii Bistriţei, dar şi cele 102 picturi donate oraşului de pictoriţa Iulia Hălăucesu.

2
.Hangu
Localităţile şi populaţia Hangului, din raţiuni de necesitate publică, respectiv construirea Lacului Izvorul Muntelui, a trebuit, în mare parte să se strămute. Strămutarea a însemnat dispariţia unor sate întregi, pierdere de populaţie, care a trebuit să se stabilească pe teritoriul altor localităţi, precum şi pierdere de elemente ale identităţii.
Printre locurile încărcate de istorie, din "Ţara Hangului", Mănăstirea Buhalniţa, declarată monument istoric, ocupă un rol primordial. Numită multa vreme Mănăstirea Hangu, a fost ctitorită de voievodul Miron Barnovschi, în anul 1627. In anul 1958, când începe strămutarea, biserica fostei Mănăstiri Buhalniţa a fost demolată, cu grijă şi reconstruită întocmai, pe locul unde se află în prezent functionând ca biserică parohială.
Un alt monument care merită vizitat este "Biserica din lemn" din satul Chiriţeni, biserică strămutată din "Gura Hangului", zonă aflată, în prezent, sub apele lacului de acumulare. Biserica reconstruită, după vechiul plan, în stil specific moldovenesc, din bârne de brad, cu acoperiş din dranită, în baza decretului 254 din 1957, este situată pe cea mai înaltă colină, de unde se poate vedea întregul ţinut, în toată splendoarea lui.
Teritoriul comunei  Hangu este un  mediu natural deosebit de pitoresc, ce cuprinde cea mai mare parte a malului însorit (cu expunere sudică) al Lacului Izvorul Muntelui, de unde se vede cel mai frumos “simbioza” dintre Lacului Izvorul Muntelui şi Masivul Ceahlau.

3. Poiana Teiului
Aşezarea este atestată documentar de la 1500 în vremea domnitorului Ştefan cel Mare. In acest sens stau mărturie o serie de documente emise la Piatra Neamţ la data de 17.03.1496, la Iaşi în 27.06.1501 precum şi în harta flamandului Abraham Oertil din anul 1590. Comuna Poiana Teiului este o aşezare tipic montană situată în partea de N-V a judeţului Neamţ, pe cursul inferior al râului Bistriţa, fiind una dintre cele mai întinse localităţi din judeţ.
Casele sunt aşezate pe versanţii munţilor, în zonele cu pantă lină de o parte şi de alta a râului. Râul Bistriţa intră prin partea de NV a localităţii şi îşi continuă cursul spre SE până la vărsarea în lacul Bicaz, pe o lungime de aproximativ 12 km. Drumul naţional 15 B urmeaza cursul văii. La extremitatea nordică a lacului Bicaz acest drum se intersectează cu drumul naţional 17 B constituind un adevărat nod de legătură între cele trei provincii istorice: Ardeal-Moldova-Bucovina.
In localitate există o serie de obiective cultural - istorice cum ar fi:
• Muzeul Zoologic "C. Romanescu" cu o colecţie deosebită din fauna pădurilor noastre;
• Piatra Teiului - monument natural, curiozitate a naturii, un loc deosebit de pitoresc situat la o intersecţie de căi rutiere care fac legătura dintre Bucovina, Ardeal şi Moldova;
• Biserica din lemn, Galu - monument din secolul al XVIII –lea;
• Viaductul Poiana Largului;

4. Ceahlau
Comuna Ceahlău, localitate caracteristică zonei de munte, s-a dezvoltat de-lungul unor cursuri de apă, evoluţia spaţială nefiind compactă datorită reliefului ce a limitat-o. Inainte de anul 1926, teritoriul aparţinea comunei Hangu, dar evoluţia demografică şi distanţele mari au determinat constituirea comunei, cu numele de Ceahlău de la Muntele Ceahlău, la poalele căruia se află. In anul 1960, lacul de acumulare Izvorul Muntelui a diminuat suprafaţa vetrelor de sat cu aproape 50%, intrând sub apă cele mai fertile terenuri, terasele joase şi largi ale Bistriţei. Legendarul Ceahlău, "Olimpul Moldovei", ocupă poziţie centrală în lanţul răsăritean al Carpaţilor. Stâncile piscurilor se oglindesc în undele lacului de acumulare Izvorul Muntelui (Bicaz). Cu cei 1907 m - vf. Ocolaşul Mare şi 1900 m - vf. Toaca (Ceahlău), domină munţii învecinaţi şi valea Bistriţei, permiţând privelişti până spre Pietrosul Călimanului sau spre Dunăre.
Legendele Ceahlăului vorbesc de numeroase evenimente din viaţa dacilor desfăşurate pe aceste locuri, precum şi credinţa străveche a oamenilor că muntele Ceahlău este înzestrat cu puteri divine .
De o deosebită valoare istorică sunt ruinele Palatului Cnejilor care este o biserică întărită  transformată de Cnejii Cantacuzini într-o redutabilă curte boierească fortificată . Deasemeni schitul Durău care datează de la începutul secolului al XVII, când era un schit de maici.. Actuala biserica s-a zidit între anii 1830-1835, iar pictura din interior executată de Nicolae Tonitza între anii 1935 -1937, îi conferă o deosebită valoare artistică şi turistică.

Back to content | Back to main menu